La capătul unui drum de pământ, străjuit de copaci, se deschide curtea școlii Kahunda. Aleile sunt marcate cu pietre albe, iar între clădirile vechi se vede grija comunității – garduri vii îngrijite, copaci plantați, copii care aleargă.

Dar, când te apropii de sălile de clasă, realitatea devine dureroasă: acoperișuri ruginite, pereți crăpați, ferestre fără geamuri, uși care nu se mai închid. Unele clădiri arată ca niște ruine, altele sunt folosite la limită. Copiii totuși vin în fiecare zi și visează la un viitor mai bun.

Proiectul Kahunda nu înseamnă doar repararea unor clădiri. Înseamnă să construim un campus complet, în care copiii să poată învăța, mânca, dormi și trăi în condiții decente. Un loc în care profesorii să rămână, nu să plece, și în care părinții să știe că ai lor copii sunt în siguranță.

Ne dorim ca, peste câțiva ani, fotografiile din Kahunda să arate alei umbrite, clădiri luminoase, săli de clasă curate, o cantină plină de glasuri de copii și dormitoare în care fiecare elev are propriul pat.